mucciare

mucciare
muc·cià·re
v.intr. e tr. OB LE
1. v.intr. (essere) fuggire, allontanarsi: e io al duca: «Dilli che non mucci» (Dante)
2. v.tr., sfuggire, evitare
3. v.tr. e intr. (avere) burlare, farsi beffe
\
DATA: av. 1306.
ETIMO: lat. *mūcĭāre, di orig. celtica, cfr. irl. ant. mūchaim.

Dizionario Italiano.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • mucciato — muc·cià·to p.pass. → mucciare …   Dizionario italiano

  • smucciare — smuc·cià·re v.intr. OB LE scivolare, sdrucciolare: smucciandole il piede, cadde della scala in terra e ruppesi la coscia (Boccaccio) {{line}} {{/line}} DATA: 1348 53. ETIMO: der. di mucciare con s . NOTA GRAMMATICALE: forme non attestate: tempi… …   Dizionario italiano

  • asmuţi — ASMUŢÍ, asmút, vb. I. 1. intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acţiuni violente, duşmănoase. [var.: asmuţá vb. I.] – et. nec. Trimis …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”